Pentru că PCC degenerează, oamenii descoperă pe neaşteptate că de decenii, spectrul malefic al PCC, cu mijloacele lui viclene mereu schimbătoare, şi-a infiltrat elementele malefice în fiecare aspect al vieţii oamenilor obişnuiţi.
Când a murit Mao Zedong, mulţi chinezi au plâns amarnic în faţa portretului său şi s-au întrebat „Cum poate continua China fără preşedintele Mao?”. Ironic, douăzeci ani mai târziu, când lumea pune sub semnul întrebării legitimitatea politică a Partidului Comunist, PCC a răspândit o nouă campanie de propagandă, lansând din nou întrebarea „Ce s-ar face China fără Partidul Comunist?”
În realitate, controlul politic total al PCC ne-a marcat atât de adânc cultura şi modul de gândire încât chiar şi criteriul cu care judecăm PCC este creat de PCC. Dacă în trecut PCC a controlat oamenii infiltrându-i cu elementele sale, acum PCC a ajuns să recolteze ce a sădit, din moment ce lucrurile introduse în minţile oamenilor au fost digerate şi absorbite de toate celulele lor. Oamenii gândesc conform logicii PCC şi se pun pe ei înşişi în locul PCC atunci când judecă binele şi răul. Cu privire la masacrul studenţilor din 4 iunie 1989, unii spun: „Dacă aş fi fost Deng Xiaoping, şi eu aş fi înnăbuşit protestul cu tancuri”. În persecuţia Falun Gong, unii spun: „Dacă eu aş fi Jiang Zemin, şi eu aş elimina Falun Gong”. Cu privire la interzicerea libertăţii de expresie, unii spun: „Dacă eu aş fi PCC, aş face la fel”. Adevărul şi conştiinţa au dispărut, rămânând doar „logica” PCC. Aceasta a fost consecinţa metodelor extrem de urâte şi dure folosite de PCC. Cât timp PCC continuă să-şi introducă toxinele morale în minţile oamenilor, poate obţine energie pentru a se susţine în continuare.
„Ce ar face China fără PCC?” Acest mod de gândire se potriveşte perfect dorinţei PCC ca oamenii să judece conform logicii Partidului.
China a răzbit prin cei 5.000 ani de istorie fără PCC; nici o ţară din lume nu şi-ar opri dezvoltarea socială din cauza prăbuşirii unui anumit regim. Însă după decenii de dictatură a PCC, oamenii nu mai realizează acest fapt. Propaganda prelungită a PCC a antrenat oamenii să creadă că Partidul este mama lor. Politicile omniprezente ale PCC au făcut ca oamenii să leşine când îşi imaginează cum ar fi vieţile lor fără PCC.
China nu s-a prăbuşit fără Mao Zedong; s-ar prăbuşi China fără PCC!?
Sursa text partial, video: epochtimes.ro
Vezi documentar:
Despre cele Noua Comentarii
Accesibile în China prin intermediul internetului, sau introduse pe ascuns, comentariile sunt căutate şi citite avid de mulţi dintre cei aflaţi în bezna propagandei comuniste.
Comentariile au la bază o documentare istorică riguroasă, dezvăluie cu curaj ororile inimaginabile ale comunismului practicat în China, începând cu perioada maoistă şi terminând cu perioada actuală; analizează lucid şi cuprinzător originile comunismului, trăsăturile sale şi mecanismele care asigură existenţa “fiarei roşii”. Este inedită în special prezentarea comunismului ca fiinţă vie, malefică, preocupată obsesiv de asigurarea propriei existenţe şi supremaţii, capabilă de orice infamie.